Academician
Profesor Dr. Doc. Ing.
Cristofor I. Simionescu
S-a născut la 17 iulie 1920 în Dumbrăveni -
Suceava, într-o familie de învăţători. A urmat şcoala primară în
comuna natală, primii doi ani din cursul secundar la Liceul "Ştefan
cel Mare" din Suceava şi apoi la Liceul Naţional din Iaşi, unde a
susţinut şi examenul de
bacalaureat. În 1939 a început cursurile Facultăţii de Chimie
Industrială din Iaşi pe care a absolvit-o în1944 cu distincţia
"Magna cum laude".
Dotat cu calităţi deosebite pentru
activitatea didactică şi de cercetare, la absolvire este reţinut
asistent de către Prof. dr. ing. Gh. Alexa, sub conducerea căruia
şi-a susţinut în 1948 teza de doctorat în domeniul autooxidării
uleiurilor vegetale. Din 1953 este doctor docent.
Competenţa sa, dublată de calităţi
manageriale au constituit argumente pentru ca, începând din anul
1948, când a fost numit director de studii, să îndeplinească
numeroase funcţii de conducere în învăţământul superior, la Academia
Română etc.
Între 1948-1951 a fost director de studii,
apoi prorector cu delegaţie de conducere (1951-1952) şi rector
(1952-1976) al Institutului Politehnic Iaşi. Timp de doi ani a fost
membru al Comitetului pentru învăţământ superior (1951-1953) şi
director general în Ministerul Învăţământului (1953-1954).
Din iniţiativa şi prin străduinţa Domniei
Sale, ia fiinţă în 1949, la Facultatea de Chimie Industrială,
specializarea de celuloză şi hârtie. Cultivând un spirit de emulare,
care a polarizat competenţele colaboratorilor săi a reuşit să
realizeze un program de cercetare de anvergură, cu contribuţii
originale în sfera chimiei lemnului, a valorificării stufului, a
fibrelor proteo-celulozice, a cancerului vegetal, a chimiei hârtiei
etc. Acestea l-au consacrat drept creator de şcoală şi ca
personalitate ştiinţifică de largă deschidere, meritele în planul
ştiinţei fiind recunoscute de către Academia Română care-l primeşte
în rândurile membrilor corespondenţi la 35 de ani şi membru titular
în 1963.
O prelungire firească a preocupărilor Domniei
Sale legate de macromoleculele naturale o constituie dezvoltarea
domeniului compuşilor macromoleculari sintetici, contribuind în mod
determinant la înfiinţarea la Iaşi a specializării chimia şi
tehnologia compuşilor macromoleculari şi la organizarea şi
dezvoltarea Institutului de chimie macromoleculară "P. Poni".
Prof. Cristofor I. Simionescu a sintetizat
noi polimeri, îndeosebi prin mecanism radicalic şi a contribuit la
crearea unor noi ramuri ale chimiei macromoleculelor, cum ar fi:
mecanochimia, electrochimia, plasmochimia şi magnetochimia
polimerilor. În acelaşi timp, a iniţiat şi dezvoltat cercetări în
zona compuşilor macromoleculari cu proprietăţi semiconductoare, în
special poliacetilene cu aplicaţii de mare importanţă în
electrotehnică.
Prof. Cristofor I. Simionescu are meritul de
a organiza şi dezvolta investigaţii cu caracter de pionierat în
polimerizarea radicalică vie, inaugurând un nou domeniu al
polimerilor cu mase moleculare extreme.
Cercetări pasionante a dezvoltat prof.
Cristofor I. Simionescu în domeniul polimerilor biocompatibili şi
bioactivi, a biopolimerilor şi a originii vieţii. A obţinut
medicamente cu structură macromoleculară, cu acţiune retardă, a
imobilizat enzime pe polimeri, a elaborat un model asupra originii
vieţii, investigând procesul de autoasamblare a materiei.
Importante realizări se cuvin menţionate în
sinteza unor noi iniţiatori bi- şi polifuncţionali, cu scopul de a
obţine bloc-copolimeri şi copolimeri grefaţi.
În decursul prestigioasei activități, prof.
Cristofor I. Simionescu a publicat în ţară şi străinătate peste 700
de articole ştiinţifice originale şi 31 de cărţi. A condus peste 100
de teze de doctorat, iar 35 dintre colaboratorii săi sunt profesori
în România sau peste hotare.
În activitatea didactică, prof. Cristofor I.
Simionescu se remarcă prin bogăţia informaţiilor, prin claritatea
exprimării, prin ţinuta academică, prin exigenţa cu sine însuşi, cu
colaboratorii şi cu studenţii. Disciplina a fost una din cerinţele
de la care nu a abdicat nici un pas de-a lungul celor cinci decenii
de activitate didactică. Amprenta sa de om de şcoală, de mare
profunzime este vizibilă pe întreaga activitate a Institutului
Politehnic din Iaşi, la a cărui conducere a fost, fără întrerupere
28 de ani. Şcoala superioară în general, cea de chimie şi inginerie
chimică în special îi datorează profesorului Cristofor I. Simionescu
recunoştinţă pentru multele din realizările ei, în primul rând în
planul activităţii ştiinţifice.
Personalitatea profesorului Simionescu,
contribuţia sa majoră la crearea unei şcoli moderne de chimie
macromoleculară în România, activitatea sa multilaterală pe tărâmul
ştiinţei şi educaţiei au fost unanim recunoscute şi apreciate atât
în ţară cât şi în străinătate. Astfel, profesorul Simionescu a fost
ales membru a numeroase organizaţii ştiinţifice internaţionale, cum
sunt: Societatea americană de Chimie (1965), Societatea de chimie
din Franţa (1971), Academia internaţională de Ştiinţa Lemnului
(1971), Academia de ştiinţe din RDG (1982), Academia Ungară de
Ştiinţe (1986), Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova (1991),
Societatea de Chimie Insudtrială din Paris (1970), Membru al
Comitetului internaţional al Centrului Aharon Kotzer - Katchalsky
(1991), Doctor Honoris Causa al Institutului Superior de Chimie din
Sofia.
Pentru meritele sale deosebite în activitatea
ştiinţifică şi de instruire a primit titlul de Om de ştiinţă emerit
(1969) şi Profesor universitar emerit (1973).
Începând cu anul 1961, profesorul Simionescu
a organizat numeroase manifestări ştiinţifice cu participare
naţională şi internaţională, cum sunt: Simpozionul internaţional de
celuloză şi hârtie (11 ediţii), Al 3-lea Congres de Chimie
Industrială (Bucureşti, 1970), Conferinţele naţionale de chimie, Al
29-lea Simpozion internaţional de macromolecule (1983), Primul
seminar româno-american de chimia polimerilor (1976), A 17-a şedinţă
a Comisiei de probleme pentru compuşi macromoleculari a Academiilor
est europene (Iaşi, 1985), Seminarul Iaşi-Freiburg de ştiinţa
polimerilor (1992), Seminarul franco-român de ştiinţa polimerilor
(1993).
Prof. Cr. I. Simionescu a acordat atenţie
promovării ştiinţei, fiind redactor responsabil al unor reviste de
prestigiu: "Cellulose Chemistry and Technology", "Memoriile
secţiilor ştiinţifice ale Academiei Române", "Celuloză şi hârtie" şi
membru în comitetele de redacţie ale multor alte reviste: "Revue
Roumain de Chimie", "Romanian Chemical Quartely Reviews", "Acta
Polimerica", "European Polymer Journal", "Polymers for Advanced
Technologies" etc.
Pentru activitatea rodnică pe tărâmul
ştiinţei a fost distins cu peste 30 de ordine şi medalii româneşti
şi străine: Medalia de aur a Societăţii Americane de Chimie (1976,
cu prilejul centenarului acesteia), Diploma de onoare a Academiei de
Ştiinţe din Cuba, Diploma de onoare a Şcolii Tehnice Superioare din
Slovacia, Diploma de onoare a Societăţii de Chimie Industrială din
Paris, Diploma de onoare a Asociaţiei bulgare a Oamenilor de
ştiinţă.
A condus cu multă competenţă destinele
cercetătorilor ştiinţifici ieşeni prin funcţiile pe care le-a ocupat
la Academia Română: Preşedintele Filialei Iaşi a Academiei Române
(1963- 1974, 1990-2001), membru al Prezidiului Academiei Române (din
1963), vicepreşedinte al Academiei Române (1974-1990), Directorul
Institutului de Chimie Macromoleculară “P. Poni” (1970-2000).
În cei peste 50 de ani dăruiţi Almei
Mater, profesorul Simionescu a îmbinat, în cel mai înalt grad,
calităţile de dascăl devotat până la sacrificiu şcolii, cu cea de
cercetător pe tărâmul ştiinţei, unde a produs contribuţii de mare
valoare. A cultivat cu perseverenţă pasiunea colaboratorilor pentru
profesiune, respectul faţă de valori, perseverenţa faţă de munca de
cercetare, rigurozitatea ştiinţifică.
În perioada 1996-2007, prof. Cristofor I.
Simionescu a fost profesor consultant, ocupându-se cu aceeaşi
dăruire care l-a caracterizat întreaga viaţă de problemele
Facultăţii de Chimie Industrială.
În îndelungata şi rodnica sa activitate, D-l
prof. Cristofor I. Simionescu şi-a dobândit respectul şi preţuirea
colegilor, colaboratorilor şi foştilor studenţi.
biografie
extrasă din volumul
100 DE ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT DE INGINERIE
CHIMICĂ LA IAŞI 1912 - 2012
coordonatori: T. Măluţan, V. I. Popa
, D. Caşcaval
ISBN: 978-973-0-13732-3
Iaşi - 2012